Vitaminele – mini-ghid for dummies (I)


M-am pus pe tocit pentru primele teme de la cursul de nutritie, si m-am gandit ca ce cale mai buna am decat sa impartasesc cu voi mici tips and tricks?

Asa ca tineti-va bine, pana in noiembrie avem timp sa trecem prin tot manualul… apoi ne mutam la consultatii ūüôā

Doua lucruri utile despre vitamine, pe care poate nu le stiti:

1.Ce e mult, nu-i musai bun:

РCele hidrosolubile (care se dizolva in apa), respectiv B-urile si C-ul,  se elimina prin urina, asa ca practic, chiar daca luati suplimente aiurea, nu va supravitaminizati, si nici nu va creste o a treia mana, doar va arde un pic buzunarul.

– Cele liposolubile (dizolvabile in grasimi), A-uri, E-uri, si tot restul, nu se elimina prin urina, si da, putem usor sa ne supradozam, dintr-un puseu de zel. Efectele secundare pot duce destul de departe, dar nu vreau sa va sperii, incercati doar sa respectati doza zilnica recomandata (DZR) si sa le luati doar la prescriptia medicului. (cel mai bine le luati direct din fructe si legume crude, dar asta e o preferinta pur personala… ūüôā

2. Obrazul subtire cu vitamina A si E se tine. Oare?

Ei bine, the funny thing e ca toate aceste vitamine se absorb doar la nivelul tubului digestiv. In stomac, adica. Nici mai sus, nici mai jos…

Asa ca ne putem pune pe fata oricate creme cu vitamina A si E, singurul mod in care vom radia de sanatate este sa mancam aceste vitamine.¬†Restul e doar marketing si un mod placut de-a ne plimba prin mall cu un motiv intemeiat…

Morcovi, careva ?

Advertisements

Ce-ai ratat daca n-ai alergat ieri prin Herastrau


Iti pui adidasii, pitesti capul sub caciula, si dai drumul picioarelor sa zburde, cam asta e toata filozofia alergarii la mine.
Eu obosesc instantaneu, imi ia cam 3 minute sa ma simt epuizata si sa-mi zic: gata, lesin, atata am putut, hai acasa…
Dupa care, daca nu-mi ascult piticii din creier, se instaureaza treptat o stare de bine..bine rau! sau raw ūüôā
Creierul se obisnuieste cu ideea ca asta e, nu are succes cu vaicarelile, mai bine coopereaza… Picioarele stiu deja traseul, alearga cumintele unul dupa altul, aliniate…

Si de-aici incepe acel” me, myself & I” moment, in care ma pot gandi in voie la mine. Pot analiza ce se intampla in jur, descopar natura, incerc sa ma pun in pielea celor care trec, de regula in mare viteza, pe langa mine: ce-i mana-n parc la -x grade, care o fi scopul lor, de cand or alerga, cat de greu le-o fi si lor sa-si rupa timp, oare au si ei copii acasa ?

Ce ai fi putut sa vezi, spre exemplu, ieri daca alergai prin parc:

– un baiat care alerga (mult mai repede decat mine) avand o malformatie serioasa la picioare…fiecare pas era mai mult o zbatere, o balansare de colo-colo… cu toate astea se descurca excelent.
– un domn care avea un singur ochi sanatos (recunosc ca m-am holbat un pic pentru ca nu intelegeam ce are pe ochiul celalat). Ambii m-au impresionat foarte tare, mi-am dat singura 2 suturi in fund si mi-am spus hai mars inca cativa km, nu ti-e rusine, femeie cu toate piesele la locul lor?
– un porumbel care a zburat din stol si a aterizat, in trecere, la mine pe umar. Nu, n-a fost un moment sublim, a fost un moment in care am facut pe mine de frica, nu stiam cine ma ataca.
– 2 pusti care probabil au comentat, inainte de-a trece pe langa ei, ceva gen “asteia nu i-o fi frig, ma?) – aveam pantaloni 3 sferturi, recomandati de Andrei pentru alergari pana la -10 grade. Chiar cand am trecut de ei i-am auzit, si am ghicit intrebarea “da’ nu vezi ce straturi protectoare are pe ea, ma, cum sa-i fie frig?”. Asa e, baieti, aveti dreptate. Lucrez la asta.
– 2 femei care maturau strada, in dreptul cladirii IBM, la o distanta apreciabila una de cealalta, si care aveau niste dispozitive in urechi, probabil niste casti preistorice, dar care semanau cu castile cu fir ale CIA-ului. “Unde fa, unde, ca n-o vad?” a zis una chiar cand am trecut pe langa ea, si zau daca inteleg ce urmareau. Pana la urma poate chiar erau niste agente secrete camuflate sub gecile portocalii de la Rebu.
– zeci, daca nu chiar sute, de alergatori trecand stoluri-stoluri, toti bine lucrati, toti cu 6-packs la ei pe burta, siguri pe ei, competitivi chiar si la antrenamente, pleznind de sanatate.
– Cativa parinti cu copii de 5-8 ani alergand…
– 2 mamici care alergau cu carucioarele cu bebelusi
– 2 tinerei indragostiti care alergau tinandu-se de mana, desi parea ca le e destul de greu sa se sincronizeze.
– si bineinteles pe Didina, dupa care iti poti potrivi zilnic ceasul. Daca apuci, ca trece cam prea repede. Hai Didina!

Ziua 16: 60 de zile de mancat cu paiul – Pilates & Placebo


lemonade
Am ajuns la concluzia ca n-am nevoie sa alerg un maraton ca sa dovedesc ceva, pentru ca am zi de zi propriul meu maraton contra timp prin oras…
Alerg continuu de colo-colo, am intalniri, ma enervez, sunt mereu in intarziere, trebuie sa fiu mereu in doua locuri, mai strecor si cate-o pauza de sport, care numai pauza nu e…
Ei bine, in toata supa asta existentiala clocotita, eu ma simt foarte bine, mi-a devenit ca o a doua natura. Cu ce ma taxeaza insa aceasta alergatura este faptul ca nu mai sunt atenta la mine.
Intru-ntr-un carusel in care fac doar corelatii timp-executie, si mai constientizez asta doar cand creierul meu striga: “Checked. Next task, please!”

De-asta imi face placere sa alerg, mi se pare ca am un pic de timp in care mintea mea ia o binemeritata pauza, si pot sa ma uit in mine si sa descopar cu surprindere o Vali care are idei, are si ea niste probleme pe care nimeni n-are timp sa le asculte…Asta in timp ce muschii mei lucreaza ceva, ce cool!

Pana una-alta, m-am inscris si la niste cursuri de Pilates, azi a fost prima sedinta si nu a fost atat de rau precum credeam. Tot timpul m-am gandit ca eu sunt facuta pentru activitati cardio, spinning, tae-bo, rebound.. Si ca Pilates/yoga are for pussies. Ei bine, mi-a placut si-am mai cerut o portie si maine.

Problema e c-am uitat de portiile mele de bauturici, luata cu multe altele, si m-am trezit c-a venit seara si n-am baut decat 4 sticlute de suc toata ziua. M-am simtit foarte bine, nu mi-a fost foame, sete, dor de sucu’ verde, insa probabil ca corpul o sa inceapa sa ma taxeze daca mai fac asta.

Asa ca mi-am pus un reminder zilnic, setat la 2 ore “Baby…did you forget to take your meds?” (Placebo:)
Pana una-alta, nici un semn ca m-as simti rau fara medicamentele mele de tiroida, desi doza de Euthyrox pe care o luam era foarte mare.
Abia astept ziua 30, pe 23 ianuarie, cand ma voi duce sa-mi fac toate testele de sange. Sper sa am o surpriza placuta ūüôā

Hai sa avem cu totii o zi buna, a mea e ziua 17 si se anunta excelenta !

Ce mancam/bem cand avem hipotiroidie


Ma intreaba o prietena, care sufera ca si mine de hipotiroidism, ce sa ia ca sa se simta mai bine Рdoar cei care au hipotiroidism cunosc senzatia aia de am-o-gheara-n-gat-de-parca-m-a-prins-sotul-cu-postasul-in-casa-fara-scrisori.

Pe scurt, hipotirodismul este generat de productia insuficienta de hormon tiroidian. Glanda tiroida este termostatul intern al corpului – regleaza temperatura si secreta hormonii care controleaza cat de repede ardem calorii si folosim energia degajata. De-asta la unii tiroida se incapataneaza sa nu dea semne de cooperare, atunci cand vrei sa slabesti.

Desi eu nu le sesizez, zice-se ca simptomele includ lipsa apetitului (aiurea!), temperatura scazuta a corpului, colesterol mare, dureri musculare, crampe, piele uscata, greutate crescuta, migrene, etc, etc.

Deci, bine-ar fi sa mananci:

Cu masura: pere, piersici, spanac, si toate cruciferele Рbroccoli, conopida, varza, kale, etc. Si pe cat posibil sa eviziti alimentele procesate, mai ales  faina alba si zahar.

Mai deloc: bauturi carbogazoane, diet-cola, margarina, lactate (da, da!), produse “sugar-free”.

Cat mai mult: avocado, morcovi, portocale, patrunjel, caise, grane, nuci si seminte, quinoa, frunze verzi, si daca tii musai, oua si fructe de mare.

Cat mai mult: Pudra de kelp, zinc, omega-3, cupru si seleniu – fie din alimente, fie din suplimente.

Apropos, stiati ca 4 nuci braziliene va asigura tot necesarul zilnic de seleniu?

Sucuri bune de gadilat tiroida:

– o legatura de nasturel (cica face minuni pt tiroida, dar eu nu-l gasesc neam in piata)

– 2 mere verzi

– 1 lamaie

– 1 varf sare Himalaya

– 1 varf pudra de kelp

sau:

Р1 mar verde
– ¬Ĺ cana ananas
– ¬Ĺ¬†sfecla rosie
– 2 bete de telina apio
– 1 morcov mare

Si am aruncat buzduganul: 60 de zile prin varful paiului!


Imi da tot tarcoale de ceva vreme un gand poznas si nu ma lasa deloc in pace. Dau sa-l alung, hotarasc ca sunt femeie in toata firea, mama responsabila si biznis woman care jongleaza plina de importanta cu 1000 de lucruri in orice secunda, se intoarce si zumzaie ca o musca nesuferita: “si totusi, cum ar fi sa…? ”

La un moment dat imi las pentru o secunda mintea mai sloboda… si atat mi-a fost.¬†Ma trezesc ca ma frig degetele¬†apasand nevrotic pe mouse in vreme ce Google¬†cugeta in marinimia lui ce merit sa primesc ca raspuns la intrebarea ” fat, sick and nearly¬†dead – how to”.

Raspunsul nu e 42, cum ar putea crede fanii autostopistilor galactici, ci o serie de linkuri, unele frunzarite mai demult, cand aveam cu totul alta optica si mi se parea ca un regim exclusiv cu sucuri ar merge mana-n mana cu o sedinta de samanism in jungla din Peru sau un descantat in bobi pe luna plina.

Cum totul se schimba pe lumea asta iar¬†mie imi ia in genere sa trec de la Anna la Caiafa cam cat ii ia universului sa stranute cu muci, iata ca acum sunt mega-incantata de ideea de a tine un regim exclusiv bazat pe sucuri. Ca sa nu zic un regim¬†detox, ca a fost atat de uzitat si demonetizat termenul anul asta, ca merita si el cateva zile macar de relas, pana intindem iar de el in toate partile, la anu’.

Si nu unul oricum, ci unul de  60 de zile (sau chiar 60+1, pentru ca fiind o corporatista convinsa sunt driven by numbers).

Ei bine, dupa 2 saptamani de planificari, framantari, analize si analizari, intrebat publicul, enervat sotul, facut SWOT, decid sa declar public:

– Incepand de maine, 23 Decembrie 2014, eu, Valentina Frangu, mama a 3 copii, care de care mai proaspat facut, consum doar hrana lichida, de cea mai buna calitate, prin pai. Preferabil unul fara BPA, desi inca nu l-am gasit.

Top 10 motive pentru care fac asta?

1. Am ramas cu “niste” kg de dat jos, dupa cele 3 nasteri consecutive cu taieturi¬†de buna purtare pe burtica. Cica oricat le-as da jos, oricum voi avea¬†nevoie de-o plasa sa-mi adune muschii cazuti, la un moment dat. Aia de Buzau cica-i cea mai buna.

2. Tiroida mea a luat-o razna acum cativa ani (De la aceleasi sarcini de mai sus) si nu reusesc sa o pun pe trasa corecta, fara pastile. Cum urasc sa iau pastile… m-am documentat care sunt alternativele. Sucurile verzi par a fi una interesanta.

3. Am urmat un curs de specialitate si mor de curiozitate sa aplic pe cineva ce-am invatat. Ori, cine-ar fi nebun sa se lase pe mana mea, in afara de mine ?

4. Desi analizele mi-au iesit bine si nu par a avea prea multe de reparat in corp si minte, cred ca o curatenie generala, fie si acum in prag de nou an, ma va recalibra si ma va reconecta cu mine si cu cei din jur.

5. Lansam un program detox by Rawmazing in primavara, si am zis ca un fine-tuning de 60 de zile il va face cel mai muncit si mai usor de ingurgitat program. La figurat, dar si la propriu, e o promisiune. No BS.

6. Daca urasc ceva din tot sufletul, este parul alb – si nu pentru ca e un semn de batranete, ci pentru ca este inestetic si ma deprima ¬†sa¬†mi-l inec in chimicale la fiecare 3 luni. Pare-se ca sucurile verzi puternic alcaline¬†repigmenteaza parul, ramane sa vedem daca si pe-al meu. E drept ca pentru asta ar trebui un regim mult mai lung decat 60 de zile…

7. M-am inscris la un maraton si am nevoie de multa energie pentru antrenamente. Pare paradoxal, dar stiu ca asa o voi obtine din plin. Picioarele doar sa tina pasul.

8. La cum ma cunosc, ii voi da organismului o pauza binemeritata de la pofte bune de pus in cui, fantezii culinare si hapaieli pe la miezul noptii deasupra tastaturii. Si organelor digestive asemenea. We all deserve a better life.

9. Am mai tinut o cura cu sucuri (am zis fara detox azi, da?) de doua saptamani si m-am simtit minunat. Surprinzator, m-am indragostit de gustul lor, chiar ma gandeam c-as putea s-o duc asa “a la longue”.

10. Pentru ca pot.

Las la o parte motivele triviale, gen publicitate ne si mascata, like-uri pe blog, multe voci critice¬†care-mi vor ascuti spiritul combativ – “this program is my baby and nobody can touch it, bitch”, efortul eroic al prietenilor sa ma tenteze cu chestii de mancat, faptul ca Joe Cross a facut-o cu zeci de oameni, etc, etc. I’m too¬†zen for it.

Detaliile suculente… de maine incepand!

Despre noroc si alergare – cu dedicatie pentru Andrei si Adriana


IMG_1290

Ma consider in general o persoana foarte norocoasa. Am avut sansa in viata, mai ales in anii recenti, sa fac lucruri pe care nu cred ca le-au facut multi in viata. Am plutit inconjurata de sute de balene, am urcat -un pic – pe Himalaya, am vazut leii si elefantii la ei acasa, ¬†am urcat cu rucsacu-n spate la Machu Picchu si cu un copil in burta la templele de la Angkor Wat, am haladuit pe-o barcuta¬†prin toate insulele din Caraibe, am inotat cu rechini si delfini si testoase,¬†si¬†lista e lunga tare, dar¬†ideea nu e¬†sa ma laud ci sa “make a point”.

Asta daca ma gandesc doar la norocul de a putea face lucruri putin accesibile, si nu ma rezum la cele “triviale” gen¬†o familie fantastica, un job care-mi place, o sanatate decenta si educatie pe masura dorintelor si buzunarului.

Ei bine, azi simt ca am ridicat stacheta atat de sus, ca-mi va fi greu al naibii sa o mai egalez vreodata.

Azi am¬†alergat un semimaraton. ¬†Neplanificat, negandit deloc, asa cum imi ies mie pasaricile din gura, fara sa isi studieze¬†vreun pic planul de zbor si de aterizare, am zis ieri “da” ieri pentru tura de azi de la Baneasa Trail Running. S-a ivit un loc, l-am luat.

Bref, l-am terminat cu 3 minute inainte sa sune gongu’ de finish, dupa o cursa infernala prin noroi si crengi rupte la tot pasul. Daca m-ar pune cineva sa descriu acum Purgatoriul, sigur am niste scene in cap pe care le-as desena cu multe¬†inflorituri de condei, dupa cursa de azi.

Am avut insa onoarea sa alerg, fiecare din cei 21 de kilometri, alaturi de doi semizei ai alergarii de pe meleagurile noastre: Andrei Rosu si Adriana Istrate.

Andrei mi-e trainer in programul lui de suflet “Coaching in alergare”¬†a.k.a CIA, mentor, si o sursa permanenta de inspiratie pentru cei din jur. Mie CIA pot sa spun ca mi-a zguduit din temelii traseul comod casa-job-casa, dupa doar cateva intalniri cu Andrei, si mi-a integrat turele de Herastrau in program si in rutina saptamanala. Il recomand calduros tututor celor care vor sa alerge sau vor pur si simplu sa-si mute limitele personale te miri pe unde – mult mai departe, oricum. Pentru mine a fost un¬†program de detoxifiere¬†si schimbare de mindset,¬†mai mult decat de alergare -desi e musai s-o faci si pe asta ūüôā

Pe Adriana n-o stiam personal, stiam doar ca e prima romanca care a¬†terminat Antarctic Ice Marathon &¬†100 Km, ascultasem povestea ei joia trecuta la prezentarea CIA si stiu ca mi-a placut fraza ei de incheiere ¬†“Fii tu insati schimbarea pe care o vrei in altii” asa ca am adoptat-o.

Amandoi mi-au fost alaturi, 3 ore, mi-au ascultat vaicarelile si icnetele de neputinta, si au stiut sa reteze cu lovituri de maiestru¬†toate capetele balaurilor care incercau sa iasa din mine¬†“nu mai pot”, “trebuie sa ne oprim macar un minut” “ma doare splina”, etc.¬†Am fost continuu tratata regeste, ca la carte de Andrei cu geluri, energizante, electroliti (Isostar sa traiasca:), am fost provocata, luata in ras, impinsa de la spate,¬†fortata sa ma imaginez evadata din inchisoare si alergata de caini, sau ma compar cu cei care termina maratoane din scaunul cu rotile. Am ascultat pataniile lor de prin Antarctica sau aiurea si care-au fost momentele lor de slabiciune si cum le-au depasit. Toate au functionat. Si m-au facut sa pun pas dupa pas, pana la linia de finish.

Desi cred ca amandoi nu mai au nimic de demonstrat in materie de sport nimanui, cred ca nu-si planificasera neaparat cursa asta asa, la coada clasamentului (cel putin Adriana, pe care-a deturnat-o Andrei la inceputul traseului). Ba au fost chiar atat de galanti ca m-au lasat sa trec prima linia de sosire:)

Sunt inca foarte marcata (si fizic, de ce sa nu recunosc) de experienta asta, asa ca ma consider obligata sa le demonstrez ca nu si-au pierdut trei ore prin padure degeaba langa mine. Imi promit sa dau mai mult din mine. Pana la urma, norocul si-l mai face si omul cu mana lui.

Multumesc Andrei si Adriana, ati sadit in mine semintele unui om mai bun, care vrea sa faca sport, sa fie sanatos si sa-si ridice tot mai sus stacheta personala. Seminte care vor da roade, sunt convinsa. Si de ce nu, sper sa le imprastii si altora din jur. Fii tu liderul schimbarii pe care o vrei la altii, nu?

PS: Multumiri si catre voluntarul care a incheiat plutonul de codasi, si a alergat cot la cot cu noi – din pacate nu-i stiu numele ūüė¶

Later edit: Pe voluntarul¬†care m-a impuns in coaste toata cursa il cheama Eugeniu Dedov,¬†ii multumesc inca o data din suflet si sper sa ne mai incrucisam “adidasii” si alta data, cand sper sa-i dau batai mari de cap sa se tina dupa mine.

Vrei sa slabesti natural? Nu rata mic dejunul!


Nu din experienta cercetatorilor britanici, ci din a mea personala, cateva reguli de aur pentru a slabi frumos mancand sanatos Рsi foarte important pentru mine, mancand pe saturate.

Asta pentru ca dupa o coborare in picaj de la 87 la 80 de kg in doar cateva saptamani, testand noul nostru meniu detox de la Rawmazing, ma plimb pe poante pe palierul celor 80 de kg, asteptand sa treaca sarbatorile sa trec la Detox part II. Back to 69, remember?

Cum mic-dejunul e cea mai importanta masa a zilei, iaca ce aplic eu cu sfintenie, indiferent de cat de putin timp am pentru mine:

1. Mananc cat mai devreme in zi. Asta pentru ca rata metabolica e mult crescuta dimineata si e perioada optima sa pierzi greutate. Ideal ar fi ca si exercitiile fizice sa le faci tot devreme. Evident, exista un mic impediment: trebuie sa te trezesti devreme:)

2. Mananc portii mari- yupiii!. Acum, fiecare interpreteaza cum vrea acest “mare”, dar ar trebui sa fie totusi rezonabil – nu mai mult de 350 calorii, preferabil din fibre si proteine. In curentul raw-vegan teoria caloriilor nu are mare relevanta, dar totusi cred ca e un indicator bun cat sa-ti umpli farfuria. In general un bol Ikea din acela verde-praz-energizant, de 6 lei, umplut 3 sferturi, e suficient, indiferent ce-ai avea in el.

3. Mananc fibre. La carte zice minim 8 g fibre, adica spre exemplu o ceasca de fulgi de ovaz cu una de capsuni sau o banana. Se digera treptat¬†si iti dau combustibil de-a lungul intregii zile, tinand foamea departe. Mic dejunul meu preferat, cu multe fibre, consta dintr-un avocado taiat cuburi cu un sfert¬†de ceasca seminte de in, cateva nuci si miere. Imi ia aproximativ 2 minute sa-mi pregatesc mic dejunul (si din pacate tot asa putin sa-l mananc…)

4. Mananc zaharul dimineata. Daca iti plac dulciurile, cum imi plac mie, bine-ar fi sa le consumi dimineata. Dar si atunci cu moderatie, pentru ca pulpa subtire fara zahar se tine. Inlocuieste-l pe cat posibil cu fibre integrale si proteine de calitate, sau cu fructe. Si da, cand spun “zahar” ¬†ma refer in general la inducitori naturali – miere, agave, sirop artar, si aproape deloc la zaharul rafinat. (desi cel de cocos¬†e sanatos si delicios).

5. Mananc, pur si simplu! Regula de aur, nu sari peste mic dejun. Arzi mai multe calorii si te alimentezi pentru intreaga zi!

Una peste alta, eu nu cred in curele de slabire (cel putin nu in alta decat bilantul energetic care tre’ sa fie pe minus, cu conditia sa ingurgitezi mancare de calitate…). Dar cred ca schimbarile¬†mici, sanatoase, te duc cu pasi mici acolo unde vrei sa ajungi.

Pe mine sper sa ma aduca totusi cu pasi mai hotarati¬†ūüôā

Keep in touch !