Si cam asa a fost la targul Raw Expo Generation…


DSC_4420Transpiratie, inspiratie, si un pic de excitatie:  ne tin torturile, sau se fac piftie si ne facem de bafta in vazul tuturor?

Cu doar doua zile inainte de  targ, ma uitam lung in zare si ma gandeam cum facem sa comunicam celor din jur ca noi stim sa facem “si altceva” .

Si ca facem constant, pentru nunti, botezuri si alte cumetrii, bufeturi fastuoase si dulciuri de-ti ploua miere din cerul gurii, totul 100% raw, pe placul raw-veganilor, copilasilor si deopotriva al carcotasilor.

Cum suntem supra-mega-capacitate, timp de poze si de promovare n-am prea avut. Site-ul Rawmazing isi schimba straiele intruna, si tot nu iese la lumina cu fata curata, asa ca nu mai updatam prea mult la el.

Si mi-a picat ideea: Ce mod mai bun de-a comunica decat sa organizez ceva aici, la botul calului? Asa ca pune-te Vali pe treaba, cu doua zile inainte de targ:luat stand, alergat, testat, asudat, injurat (printre dinti, politically correct si delicat, evident:), iar testat…

Sunt mandra de ce-a iesit, si la gust, si la aratare, iar pana la targul din toamna… stati tunned, ca ne pregatim de mult mai mult. Nu de alta, dar putem.

Thanks to Matthew Kenney Culinary School.

PS: Mi-am tras un tricou smecher, pictat manual,  de “Best raw vegan chef”. Si nu mi-e rusine sa-l port:)

DSC_4428DSC_4443DSC_4503DSC_4493

DSC_4507DSC_4518DSC_4502DSC_4489

DSC_4473DSC_4466

Varicela & epilog 60 zile de mancat cu paiul


Si iata ca a fost nevoie de o varicela venita pe negandite, 2 saptamani de arest fortat la domiciliu ca sa pot sa gasesc un strop de timp sa scriu un epilog intarziat capitolului “60 de zile de mancat cu paiul”

M-a tot intrebat lumea in jur: cum a fost? am capitulat? daca am rezistat, oi fi tras eu niste concluzii care sa lumineze calea “novicilor”?
Oricat am incercat sa-mi fac timp pentru asta, m-a pus rau de tot la zid. Incerc sa schimb multe lucruri care merg anapoda in afacerea mea. Incepand cu/de la mine.
Si vad ca am din ce in ce mai multe de carat pe umeri si niciun punct de sprijin in tot universul inconjurator. Asa ca am taiat drastic pana la extrem tot ce insemna timp personal.

Asa, pe scurt, despre detox, pentru ca la peste o luna distanta, deja pare ceva indepartat si strain:
– 60 de zile nu recomand nimanui sa incerce (cum dealtfel am spus de la inceput), decat sub aviz medical/scopuri medicale, bine documentate (reset diabet, etc).
– Se poate trai foarte bine cu sucuri, fara sa-ti fie foame/sete. Pe o perioada atat de lunga, apare la un moment dat un nivel de saturatie pe care cu greu reusesti sa-l treci.
– Ti se educa un pic gusturile, mie acum totul mi se pare gretos de dulce (ceea ce e bine)
– Eu n-am facut minuni cu kilogramele, cum as fi sperat, am dat in total 7kg jos, care se mentin. Sunt bune si alea, ma asteptam la mult mai mult (dar avand in vedere ca de fapt cura mea detox a avut peste 2000 calorii zilnice… eu zic ca e foarte bine)
– Hipotiroidia si colesterolul crescut: o sa mai scriu cand voi reusi sa-mi fac analizele, spre marea marea rusine n-am reusit, mi-am tot amanat de cateva ori programarea. E tot de pe lista ce-a trebuit sa tai ca sa fac timp pentru business. Insa, cred ca sunt ok cu ambele, n-am mai luat pastile pentru tiroida de cand am inceput cura, de aproape 4 luni, si ma simt bine, deci inclin sa cred ca e totul ok. Sper sa am curand o confirmare medicala.
– Nu stiu daca are vreo legatura cu detox-ul, dar am inceput sa am un somn mult mai profund/linistit/lung. Uneori ma trezesc cu parere de rau la 6 si simt c-as mai putea dormi.
– Mentalul mai clar… ce sa zic, la mine si autosugestia functioneaza foarte bine, asa ca o fi efectul ei.. una peste alta, ma simt mult mai bine si mai energizata. Am o mare depresie acum ca am tot timpul chef de sport si constat ca nu mai am timp sa fac nici minimul necesar – alergatul prin parc.

Si culmea, am tot simtit, zilele trecute, ca mi-ar prinde bine o saptamana de sucuri, am simtit parca pana-n fibra ca am nevoie de vitamine, dar mai ales, de relaxarea aia mentala pe care mi-o dadea regimul cu sucuri: “asta am de bagat in mine toata saptamana, nu ma mai gandesc la mancare, ce fac la pranz, c-as manca ceva bun, c-as pofti ceva dulce.full stop”
asa ca mi-am propus ca de acum sa fac, la fiecare 3 luni, o cura de o saptamana de sucuri verzi (si alte culori, fara discriminare).

Cam asta ar fi, in mare. Fuse si se duse. Si mai vin si altele.
Sper ca fiecare sa ma lase mai senina, mai sanatoasa, sa mai stearga cate ceva din kilogramele de dupa sarcina si sa mai rascheteze din urmele pe care incepe sa mi le marce timpul pe fata.

Un smoothie delicios: Glow-raw


suc verde

Si iaca si una din vedetele meniului Rawmazing de detox, Glow-raw, un suc ce reda stralucirea tenului, cu o tenta de para data-n parg si gust dulceag-amarui.

Se iau urmatoarele:
• 1 para maricica
• 4 bete telina apio
• ½ legatura kale (cam 300g)
• 1 lime
• 30 ml suc de grau proaspat stors
Se preseaza la rece, pulpa o puteti folosi la painici.

Para:
Contribuie in tratarea plamanilor, a vezicii biliare, elimina caldura si mucusul in exces si slabeste contipatia si inflamatiile.

Telina apio:
Telina este benefica stomacului, splinei si pancreasului, ficatului si rinichilor si trateaza simptomele acidozei. Bogata in siliciu, telina ajuta la innoirea articulatiilor, oaselor si a tesuturilor conjunctive, fiind benefica in special bolnavilor de osteoporoza.

Kale:
Kale este benefica stomacului si ajuta in tratarea congestiei pulmonare si a ulcerului. Provine din familia legumelor crucifere fiind inrudita cu varza si broccoli, evoluand de la varza folosita in trecut de tarani la rangul de superaliment. Varza kale este bogata in calciu, fier, sulf, clorofila si vitamina A.

Lamaia:
Lamaia poate contribui la tratarea diferitelor boli, cum ar fi cele ale ficatului, vezicii biliare, alergii, astm, boli cardiovasculare, raceala, obezitate, sau hemoroizi. Desi lamaile sunt acide la gust, in interiorul organismului acestea devin alcaline. Sunt excelente in lupta impotriva racelilor sau a altor boli datorita concentratiei mare de vitamina C si a proprietatilor sale antibacteriene.

Juice On!

Ziua 45: 60 de zile de mancat cu paiul


Cum ma apropii de linia de finish a programului detox si ma tot intreaba lumea daca mai sunt sau nu inregimentata in el, raportez: n-am mai scris pentru ca n-am stiut ce. Programul merge bine merci inainte, am dat cep zilei 45 azi.

Toate zilele trec la fel, “business as usual”: copii-sport-job-alergatura-gatit-timp cu copiii-multe ore la laptop- dormit, cu multe sucuri in between. Cum nu sunt genul care adora sa-si puna pe panoplie orice part cu iz social pe care-l trage, am considerat ca pot astepta pana am ceva de spus. N-am avut timp nici de retete/ alte uvraje pe teme de nutritie.

Ei bine, acum chiar am ceva: mi-am “sabotat“ singura programul detox☹. Si pe al meu, si pe al Andreei Mihalcea, companioana de drum in lungul drum catre o stare zen si-un corp alca-zing.

M-am tot gandit daca sa impartasesc cu voi asta, pana la urma am zis ca, cu riscul de a-mi stirbi un pic imaginea, din orice se invata.

Ei bine, dintr-o eroare de calcul care numai unui inginer ii poate fi specifica, am baut zilnic, de-a lungul programului, cu 33% mai mult suc (cu caloriile aferente) decat programul gandit de noi.

Cum s-a intamplat asta?
Cand am gandit modul optim in care sucurile pot ajunge la Andreea in timp util tinand cont de faptul ca dureaza cateva ore sa le procesam si ambalam, am decis ca in prima zi sa facem 2 sucuri extra, pe care sa I le livram impreuna cu programul din prima zi, pentru a le avea in prima parte a zilei urmatoare pana ajung soferii Rawmazing cu restul programului.
Asta a insemnat “6 x 500 ml + 2 x 500 ml “ = 4 litri de suc.

Ei bine, fara sa ma gandesc prea mult, cand fetele au intrebat cat suc sa faca pentru a doua zi, am raspuns “8 x 500, evident, sa avem zilnic 2 sticlute gata pentru a doua zi”. Si asa s-a impamantenit si s-a pastrat pana in zilele noastre, fara ca cineva sa realizeze.
Si asa am baut mult mai mult decat ne trebuie. Si mult mai mult decat puteam bea, pentru ca de multe ori simteam ca “e prea mult” si ma fortam sa beau.

Misterul elucidat abia acum 2 zile de Andreea, care m-a sunat si m-a intrebat ”auzi, noi de ce bem zilnic 8 sticle in loc de 6?”

Acestea fiind spuse, continuam programul cu doza corecta, si nu simt ca s-a schimbat ceva.

Alte efecte majore sau minore nu am avut, mai putin o stare de lehamite de sucuri care pare ca se instaureaza treptat – sper sa atinga apogeul fix cand termin eu cura detox + perioada de tranzitie la alimentatia solida, care va dura 2 saptamani.

Astept cu interes noul set de analiza de tiroida, peste 2 saptamani.

Cat de dulce e cartoful dulce?


Extrem de dulce, dupa cum spun expertii!

How sweet is a sweet potato

Si pentru ca o poza face cat 1000 de cuvinte, doar analizati imaginea de mai sus, si veti descoperi singuri de ce e bine sa integram fratele turungiu al cartofului neaos in alimentatia noastra.

Un studiu pe populatia din Papua Noua Guinee releva faptul ca 90% (!) din alimentatia lor zilnica era formata, zi de zi, din cartof dulce , 5% din alte vegetale, si restul… ce mai apucau, aproape niciodata carne.

(Intre noi fie vorba, oricat de sanatos ar fi cartoful dulce, damn, ma bucur mult ca nu m-am nascut intr-un loc in care intreaga viata trebuie sa mananc acelasi aliment zi de zi…)

Ei bine, lasand la o parte depresia de care poate sufereau papilele lor gustative, oamenii erau extrem de sanatosi, cu nivelul de vitamine la normal si cu o rata de boli de inima incredibil de mica.

Concluzia specialistilor: daca jumatate din dieta noastra zilnica s-ar baza pe cartof dulce copt, fara sare, am avea un aport optim de vitamine, cu un indice glicemic foarte scazut, si ne-am proteja inima de boli cardiovasculare.

Si cand ma gandesc c-am scos pateul de cartof dulce din meniul Rawmazing! Treci inapoi in meniu, cartof dulce bun ce esti!

Sursa: cursurile de nutritie de la eCornell.

Si totusi, de cata vitamina D avem nevoie?


Inca de cand ne nastem, suficienta vitaminei D e una din principalele intrebari pe buzele tuturor? Avem destula? Daca da, de unde stim, daca nu, cat suplimentam? Sau mai bine sa suplimentam oricum, sa fim siguri ?

Mai ales in vremurile moderne, si in special iarna, cand plecam pe intuneric la birou, ne intoarcem dupa lasarea soarelui, e greu sa vedem prea des lumina soarelui si sa lasam corpul sa produca Vitamina D.

Da, Vitamina D nu este o vitamina esentiala, asta insemnand ca o putem produce in corpul nostru, nu avem nevoie de aport din exterior/alimente. Pielea noastra produce vitamina D din radiatiile UVB din lumina soarelui. Cu conditia sa il vedem la fata…

Altminteri, exista putine alimente in care putem gasi vitamina D – ciupercile sunt una din cele mai bune surse, ficatul de peste, cateva specii de peste… (btw, laptele de vaca este artificial “imbogatit” cu vitamina D, asa ca nu il trecem aici).

Vitamina D a intrat sub lupa cercetatorilor in ultimii ani, cand s-a descoperit ca deficienta ei are o legatura directa cu boli precum cancerul, scleroza, osteoporoza, bolile endocrine, etc.

(Inca nu s-a dovedit clar, stiintific, ca suplimentarea vitaminei D artificial, prin pilule, are efect pozitiv asupra acestor boli)

Deci, cum stim daca avem destula vitamina D?

Pai, avem cu siguranta suficienta daca ne expunem zilnic la soare, intre orele 10-15, pret de 5-30 minute (unde 5 minute sunt suficiente pentru cei cu pielea foarte alba, si 30 pentru cei foarte inchisi la culoare).

Si da, daca te dai cu crema cu factor de protectie, vitamina D nu ajunge la tine. Idem si daca-ti petreci timpul in masina – geamul filtreaza radiatiile, asa ca singura metoda ar fi sa mergi cu geamul deschis.

Cine are risc crescut de deficienta?

– femeile insarcinate si care alapteaza, si bebelusii lor

– cei care traiesc in zone cu iarna lunga

– cei cu boli endocrine, in special tiroida

– batranii

Cu cat ar trebui sa suplimentam, daca nu stam suficient la soare?

Bebelusii si copiii mici – 400 IU/zi

Copiii peste 9 ani  si adulti- 600 IU/zi

Adulti/batrani care nu ies prea des din casa – 800 IU/zi

In general, o testare ar fi buna pentru femeile insarcinate, si pentru persoanele care au probleme cu absorbtia calciului, sistemul paratiroidal sau osos.

Bottom line, statul in aer liber, activitatile fizice sau pur si simplu statul in natura fac minuni, inca un plus pentru o alergare in Herastrau dimineata versus o ora la sala.

Sursa: studiile mele de nutritie de la Cornell.

Testare la clinica Superfit: Si ala mic si negru care respira greu era tac-su, ma!


DSCN7978N-am avut timp sa va povestesc experienta mea de la clinica Superfit, centru pentru testarea performantelor sportive, unde m-am dus la recomandarea lui Andrei, pe care-l tot capiam cu intrebarea: dar eu cat de repede ar trebui sa alerg? Cum omu’ nu are un buff magic din care sa scoata iepuri cu cartonase pe care scrie viteza ideala cu care trebuie sa alergi, m-a trimis la specialisti.

O ora de pedalat la Superfit, cu o “botnita” pe gura care-ti masoara volumul de oxigen, mi-a dat destule informatii despre mine, care sper sa ma ajute atat ca sa imi imbunatatesc conditia fizica, cat si ca sa pierd kilograme.

Am primit multe pagini cu informatii despre cum si cand ar trebui sa fac sport,  concluziile… puteau fi si mai dramatice, zic !

(Feedback pentru Serban Damian, daca citeste cumva postul: rezultatele ar trebui trimise in format pdf, pe email, pentru ca eu am pierdut hartiile cam la 30 minute dupa ce le-am primit), asa ca citez din memorie, de altfel foarte buna.

– 4.1 kg de grasime corporala extra, de dat jos. Se putea si mai rau, zic, dupa 3 nasteri consecutive si pus continuu pe mine (cand l-am nascut pe Calin, aveam 101kg)

– 5 kg de dat jos, ca sa intru la categoria “greutate normala” – e drept ca in partea de sus a palierului. Sper ca pana la sfarsitul celor 60 de zile sa fiu acolo. Iarasi,eu m-am simtit foarte impacata cu cifra.

– 1644 calorii consum pe zi pentru procesele primare care ma tin in viata (metabolismul bazal)

– Ca sa imi imbunatatesc performantele fizice, ar trebui sa imi tin pulsul in timpul activitatilor sportive undeva intre 125 – 137 bpm, ca sa slabesc intre 117 – 125 bpm. Ideal e un program de combinat cele doua, am primit plan de antrenament si recomandari de la Serban.

– Varsta metabolica: 54 de ani. Asta a durut rau de tot…incepusem sa cred ca “sunt in mare forma”, acum ca m-am apucat sa alerg.. dar probabil ca cei 38 de ani de zacut si mancat anapoda, isi spun cuvantul, nu pot repara in 3 luni ce-am stricat o viata.  Dar sper ca pana la urmatoarea testare sa ajung macar la varsta reala 🙂

– am primit extra o analiza a compozitiei corporale cu ultrasunete, care mi-a aratat profilul meu de distributie a grasimii in corp (pe scurt, “muschiulet impanat cu grasime” nu trebuie sa cer la restaurant, ca-l am tot timpul la purtator), dar oricum, e mai bine decat ma asteptam.

Deci, acum, nici o scuza sa nu performez 🙂

Cat priveste kilogramele de dat jos, am calculat ca si daca fac un gest marunt cum ar f urc zilnic scarile, in loc sa iau liftul, ar trebui, intr-un an, sa pierd cam 3.8 kg (ma rog, daca izolez componenta asta de orice altele legate de aport de calorii/efort).  Asa ca de acum, pe scari inainte mars – 6 etaje zilnic, cel putin de 2 ori/zi! (Daca va tenteaza sa incercati, atentie cu coboratul lor, pune cam de 3 ori mai multa presiune pe articulatii..)

Hai ca plec, la ora 11.00 tre’ sa alerg la Gerar !