Late happy ending – “60 zile de mancat cu paiul”


Si daca tot am scos iar tastatura de la naftalina, pun aici punct episodului ” 60 days detox anti-hipotiroidie”.

Ma tot intreaba lumea, dupa cura: am scapat de boala?

N-am raspuns, parte ca am fost prinsa cu multe altele, parte ca nu aveam raspunsul exact, era prea devreme sa trag concluzii, desi rezultatele analizelor au iesit bune. Acum, dupa a doua serie de analize, care au iesit perfecte, joi, inclin sa cred ca da, am scapat de hipotiroidie.

Pe scurt:

– Nu mai iau nici o pastila pt tiroida, de 6 luni.

– Iau zilnic vitamina D3

– Incerc sa mananc alge verzi, macar in smoothie, zilnic sau foarte des. Kelp, spirulina, iarba de grau.

– sunt foarte atenta la ce mananc, fac mult sport.

– Inca nu slabesc :(. Dar sunt optimista. Iar acum, cu cursul de tehnician nutritionist, sigur o sa stiu sa ma analizez si diagnostichez singura mult mai bine.

Rezultatele mai jos:

1) Free T4 (FT4 – Tiroxina libera ) valoare 15.6 pmol/L  valori normale10.6 – 22.7

2) TSH valoare  2.92 ?UI/mL valori normale 0.27 – 4.2

Advertisements

Varicela & epilog 60 zile de mancat cu paiul


Si iata ca a fost nevoie de o varicela venita pe negandite, 2 saptamani de arest fortat la domiciliu ca sa pot sa gasesc un strop de timp sa scriu un epilog intarziat capitolului “60 de zile de mancat cu paiul”

M-a tot intrebat lumea in jur: cum a fost? am capitulat? daca am rezistat, oi fi tras eu niste concluzii care sa lumineze calea “novicilor”?
Oricat am incercat sa-mi fac timp pentru asta, m-a pus rau de tot la zid. Incerc sa schimb multe lucruri care merg anapoda in afacerea mea. Incepand cu/de la mine.
Si vad ca am din ce in ce mai multe de carat pe umeri si niciun punct de sprijin in tot universul inconjurator. Asa ca am taiat drastic pana la extrem tot ce insemna timp personal.

Asa, pe scurt, despre detox, pentru ca la peste o luna distanta, deja pare ceva indepartat si strain:
– 60 de zile nu recomand nimanui sa incerce (cum dealtfel am spus de la inceput), decat sub aviz medical/scopuri medicale, bine documentate (reset diabet, etc).
– Se poate trai foarte bine cu sucuri, fara sa-ti fie foame/sete. Pe o perioada atat de lunga, apare la un moment dat un nivel de saturatie pe care cu greu reusesti sa-l treci.
– Ti se educa un pic gusturile, mie acum totul mi se pare gretos de dulce (ceea ce e bine)
– Eu n-am facut minuni cu kilogramele, cum as fi sperat, am dat in total 7kg jos, care se mentin. Sunt bune si alea, ma asteptam la mult mai mult (dar avand in vedere ca de fapt cura mea detox a avut peste 2000 calorii zilnice… eu zic ca e foarte bine)
– Hipotiroidia si colesterolul crescut: o sa mai scriu cand voi reusi sa-mi fac analizele, spre marea marea rusine n-am reusit, mi-am tot amanat de cateva ori programarea. E tot de pe lista ce-a trebuit sa tai ca sa fac timp pentru business. Insa, cred ca sunt ok cu ambele, n-am mai luat pastile pentru tiroida de cand am inceput cura, de aproape 4 luni, si ma simt bine, deci inclin sa cred ca e totul ok. Sper sa am curand o confirmare medicala.
– Nu stiu daca are vreo legatura cu detox-ul, dar am inceput sa am un somn mult mai profund/linistit/lung. Uneori ma trezesc cu parere de rau la 6 si simt c-as mai putea dormi.
– Mentalul mai clar… ce sa zic, la mine si autosugestia functioneaza foarte bine, asa ca o fi efectul ei.. una peste alta, ma simt mult mai bine si mai energizata. Am o mare depresie acum ca am tot timpul chef de sport si constat ca nu mai am timp sa fac nici minimul necesar – alergatul prin parc.

Si culmea, am tot simtit, zilele trecute, ca mi-ar prinde bine o saptamana de sucuri, am simtit parca pana-n fibra ca am nevoie de vitamine, dar mai ales, de relaxarea aia mentala pe care mi-o dadea regimul cu sucuri: “asta am de bagat in mine toata saptamana, nu ma mai gandesc la mancare, ce fac la pranz, c-as manca ceva bun, c-as pofti ceva dulce.full stop”
asa ca mi-am propus ca de acum sa fac, la fiecare 3 luni, o cura de o saptamana de sucuri verzi (si alte culori, fara discriminare).

Cam asta ar fi, in mare. Fuse si se duse. Si mai vin si altele.
Sper ca fiecare sa ma lase mai senina, mai sanatoasa, sa mai stearga cate ceva din kilogramele de dupa sarcina si sa mai rascheteze din urmele pe care incepe sa mi le marce timpul pe fata.

Un smoothie delicios: Glow-raw


suc verde

Si iaca si una din vedetele meniului Rawmazing de detox, Glow-raw, un suc ce reda stralucirea tenului, cu o tenta de para data-n parg si gust dulceag-amarui.

Se iau urmatoarele:
• 1 para maricica
• 4 bete telina apio
• ½ legatura kale (cam 300g)
• 1 lime
• 30 ml suc de grau proaspat stors
Se preseaza la rece, pulpa o puteti folosi la painici.

Para:
Contribuie in tratarea plamanilor, a vezicii biliare, elimina caldura si mucusul in exces si slabeste contipatia si inflamatiile.

Telina apio:
Telina este benefica stomacului, splinei si pancreasului, ficatului si rinichilor si trateaza simptomele acidozei. Bogata in siliciu, telina ajuta la innoirea articulatiilor, oaselor si a tesuturilor conjunctive, fiind benefica in special bolnavilor de osteoporoza.

Kale:
Kale este benefica stomacului si ajuta in tratarea congestiei pulmonare si a ulcerului. Provine din familia legumelor crucifere fiind inrudita cu varza si broccoli, evoluand de la varza folosita in trecut de tarani la rangul de superaliment. Varza kale este bogata in calciu, fier, sulf, clorofila si vitamina A.

Lamaia:
Lamaia poate contribui la tratarea diferitelor boli, cum ar fi cele ale ficatului, vezicii biliare, alergii, astm, boli cardiovasculare, raceala, obezitate, sau hemoroizi. Desi lamaile sunt acide la gust, in interiorul organismului acestea devin alcaline. Sunt excelente in lupta impotriva racelilor sau a altor boli datorita concentratiei mare de vitamina C si a proprietatilor sale antibacteriene.

Juice On!

Ziua 45: 60 de zile de mancat cu paiul


Cum ma apropii de linia de finish a programului detox si ma tot intreaba lumea daca mai sunt sau nu inregimentata in el, raportez: n-am mai scris pentru ca n-am stiut ce. Programul merge bine merci inainte, am dat cep zilei 45 azi.

Toate zilele trec la fel, “business as usual”: copii-sport-job-alergatura-gatit-timp cu copiii-multe ore la laptop- dormit, cu multe sucuri in between. Cum nu sunt genul care adora sa-si puna pe panoplie orice part cu iz social pe care-l trage, am considerat ca pot astepta pana am ceva de spus. N-am avut timp nici de retete/ alte uvraje pe teme de nutritie.

Ei bine, acum chiar am ceva: mi-am “sabotat“ singura programul detox☹. Si pe al meu, si pe al Andreei Mihalcea, companioana de drum in lungul drum catre o stare zen si-un corp alca-zing.

M-am tot gandit daca sa impartasesc cu voi asta, pana la urma am zis ca, cu riscul de a-mi stirbi un pic imaginea, din orice se invata.

Ei bine, dintr-o eroare de calcul care numai unui inginer ii poate fi specifica, am baut zilnic, de-a lungul programului, cu 33% mai mult suc (cu caloriile aferente) decat programul gandit de noi.

Cum s-a intamplat asta?
Cand am gandit modul optim in care sucurile pot ajunge la Andreea in timp util tinand cont de faptul ca dureaza cateva ore sa le procesam si ambalam, am decis ca in prima zi sa facem 2 sucuri extra, pe care sa I le livram impreuna cu programul din prima zi, pentru a le avea in prima parte a zilei urmatoare pana ajung soferii Rawmazing cu restul programului.
Asta a insemnat “6 x 500 ml + 2 x 500 ml “ = 4 litri de suc.

Ei bine, fara sa ma gandesc prea mult, cand fetele au intrebat cat suc sa faca pentru a doua zi, am raspuns “8 x 500, evident, sa avem zilnic 2 sticlute gata pentru a doua zi”. Si asa s-a impamantenit si s-a pastrat pana in zilele noastre, fara ca cineva sa realizeze.
Si asa am baut mult mai mult decat ne trebuie. Si mult mai mult decat puteam bea, pentru ca de multe ori simteam ca “e prea mult” si ma fortam sa beau.

Misterul elucidat abia acum 2 zile de Andreea, care m-a sunat si m-a intrebat ”auzi, noi de ce bem zilnic 8 sticle in loc de 6?”

Acestea fiind spuse, continuam programul cu doza corecta, si nu simt ca s-a schimbat ceva.

Alte efecte majore sau minore nu am avut, mai putin o stare de lehamite de sucuri care pare ca se instaureaza treptat – sper sa atinga apogeul fix cand termin eu cura detox + perioada de tranzitie la alimentatia solida, care va dura 2 saptamani.

Astept cu interes noul set de analiza de tiroida, peste 2 saptamani.

Testare la clinica Superfit: Si ala mic si negru care respira greu era tac-su, ma!


DSCN7978N-am avut timp sa va povestesc experienta mea de la clinica Superfit, centru pentru testarea performantelor sportive, unde m-am dus la recomandarea lui Andrei, pe care-l tot capiam cu intrebarea: dar eu cat de repede ar trebui sa alerg? Cum omu’ nu are un buff magic din care sa scoata iepuri cu cartonase pe care scrie viteza ideala cu care trebuie sa alergi, m-a trimis la specialisti.

O ora de pedalat la Superfit, cu o “botnita” pe gura care-ti masoara volumul de oxigen, mi-a dat destule informatii despre mine, care sper sa ma ajute atat ca sa imi imbunatatesc conditia fizica, cat si ca sa pierd kilograme.

Am primit multe pagini cu informatii despre cum si cand ar trebui sa fac sport,  concluziile… puteau fi si mai dramatice, zic !

(Feedback pentru Serban Damian, daca citeste cumva postul: rezultatele ar trebui trimise in format pdf, pe email, pentru ca eu am pierdut hartiile cam la 30 minute dupa ce le-am primit), asa ca citez din memorie, de altfel foarte buna.

– 4.1 kg de grasime corporala extra, de dat jos. Se putea si mai rau, zic, dupa 3 nasteri consecutive si pus continuu pe mine (cand l-am nascut pe Calin, aveam 101kg)

– 5 kg de dat jos, ca sa intru la categoria “greutate normala” – e drept ca in partea de sus a palierului. Sper ca pana la sfarsitul celor 60 de zile sa fiu acolo. Iarasi,eu m-am simtit foarte impacata cu cifra.

– 1644 calorii consum pe zi pentru procesele primare care ma tin in viata (metabolismul bazal)

– Ca sa imi imbunatatesc performantele fizice, ar trebui sa imi tin pulsul in timpul activitatilor sportive undeva intre 125 – 137 bpm, ca sa slabesc intre 117 – 125 bpm. Ideal e un program de combinat cele doua, am primit plan de antrenament si recomandari de la Serban.

– Varsta metabolica: 54 de ani. Asta a durut rau de tot…incepusem sa cred ca “sunt in mare forma”, acum ca m-am apucat sa alerg.. dar probabil ca cei 38 de ani de zacut si mancat anapoda, isi spun cuvantul, nu pot repara in 3 luni ce-am stricat o viata.  Dar sper ca pana la urmatoarea testare sa ajung macar la varsta reala 🙂

– am primit extra o analiza a compozitiei corporale cu ultrasunete, care mi-a aratat profilul meu de distributie a grasimii in corp (pe scurt, “muschiulet impanat cu grasime” nu trebuie sa cer la restaurant, ca-l am tot timpul la purtator), dar oricum, e mai bine decat ma asteptam.

Deci, acum, nici o scuza sa nu performez 🙂

Cat priveste kilogramele de dat jos, am calculat ca si daca fac un gest marunt cum ar f urc zilnic scarile, in loc sa iau liftul, ar trebui, intr-un an, sa pierd cam 3.8 kg (ma rog, daca izolez componenta asta de orice altele legate de aport de calorii/efort).  Asa ca de acum, pe scari inainte mars – 6 etaje zilnic, cel putin de 2 ori/zi! (Daca va tenteaza sa incercati, atentie cu coboratul lor, pune cam de 3 ori mai multa presiune pe articulatii..)

Hai ca plec, la ora 11.00 tre’ sa alerg la Gerar ! 

Ziua 30+: 60 de zile de mancat cu paiul


Si-uite asa, am trecut de jumatatea programului fara sa bag de seama… si mai ales fara sa bage de seama ceilalti.
Ultimele 3 zile am fost plecata din tara, si a fost o adevarata aventura sa ma pregatesc de plecare.

Initial am hotarat sa iau la mine storcatorul si niste legume verzi (pe principiul ca portocale si 2 morcovi gasesc oriunde, dar kale, coriandru, iarba de gru si baby spanac mai greu)

Dupa aia, am realizat ca va fi cam imposibil, ar trebui sa plec cu un vagon – la fiecare suc verde prin presare la rece, intra cate un lighean ochi de verdeturi, asa ca n-aveam ce si cum inghesui.

Asa ca am decis, tinand cont de faptul ca sucurile testate de noi la laborator au primit 72 ore “bun de baut”, sa iau la mine sticlute gata facute.

Am inghesuit vreo 20 in bagaje, am zambit frumos la ghiseul Tarom, ca depaseam un pic greutatea admisa, mi-am pus un sticker cu “fragil” pe valiza, si m-am considerat aranjata.

Cele 3 zile n-au fost simple deloc, pentru ca sedintele avute au fost impanate copios cu pauze de cafea, dulciurele, mese copioase, sesiuni de degustat cocktail-uri, si tot asa.

Am avut ca obiectiv principal sa nu ies in evidenta cu regimul meu cu sucuri, pentru cei din afara tarii, pentru ca nu voiam sa intru intr-o bucla de explicatii care de care mai penibile: ce fac, de ce fac, sa conving lumea ca e sanatos, etc.

Pana la urma, solutia de compromis a fost ca la doua mese de grup sa mananc cate-o supa crema de telina (pare ca e extrem de populara la Budapesta, in doua locuri diferite era singura supa de legume disponibila), care m-a asezat in categoria oamenilor cu lingura in mana, deci nimeni n-a intreba nimic – de ce nu mananc si altceva, etc.

E drept ca in a ultima zi am baut sucuri semi-alterate – nu au avut toate loc in frigider, asa ca le-am mai lasat si langa fereastra si incepusera sa se acreasca…
N-am avut nici un fel de probleme cu stomacul, si daca as fi avut, eram fix in locul care trebuie – hotelul in care ne-am cazat, Budha Bar, a avut ca piesa centrala de amuzament si discutii fervente intre noi, WC-ul. Ei bine da, in premiera pentru mine, am fost intr-un hotel in care WC-urile erau incalzite, iti aruncau jeturi de apa cat de calda sau rece iti doreai peste tot, iti suflau aer cald in … whatever, cred ca hotelul asta ia 5 stele pe Travel Advisor doar pentru WC.

A, si este pentru prima data cand am si simtit, pe pielea propriilor haine, ca am intrat un pic la apa – am intrat in rochite pe care nu credeam ca le voi mai folosi, si am primit complimente de la colegi care nu m-au mai vazut de ceva vreme.

Deci, “se merita” sa mai continui 29 de zile:)

Ce-ai ratat daca n-ai alergat ieri prin Herastrau


Iti pui adidasii, pitesti capul sub caciula, si dai drumul picioarelor sa zburde, cam asta e toata filozofia alergarii la mine.
Eu obosesc instantaneu, imi ia cam 3 minute sa ma simt epuizata si sa-mi zic: gata, lesin, atata am putut, hai acasa…
Dupa care, daca nu-mi ascult piticii din creier, se instaureaza treptat o stare de bine..bine rau! sau raw 🙂
Creierul se obisnuieste cu ideea ca asta e, nu are succes cu vaicarelile, mai bine coopereaza… Picioarele stiu deja traseul, alearga cumintele unul dupa altul, aliniate…

Si de-aici incepe acel” me, myself & I” moment, in care ma pot gandi in voie la mine. Pot analiza ce se intampla in jur, descopar natura, incerc sa ma pun in pielea celor care trec, de regula in mare viteza, pe langa mine: ce-i mana-n parc la -x grade, care o fi scopul lor, de cand or alerga, cat de greu le-o fi si lor sa-si rupa timp, oare au si ei copii acasa ?

Ce ai fi putut sa vezi, spre exemplu, ieri daca alergai prin parc:

– un baiat care alerga (mult mai repede decat mine) avand o malformatie serioasa la picioare…fiecare pas era mai mult o zbatere, o balansare de colo-colo… cu toate astea se descurca excelent.
– un domn care avea un singur ochi sanatos (recunosc ca m-am holbat un pic pentru ca nu intelegeam ce are pe ochiul celalat). Ambii m-au impresionat foarte tare, mi-am dat singura 2 suturi in fund si mi-am spus hai mars inca cativa km, nu ti-e rusine, femeie cu toate piesele la locul lor?
– un porumbel care a zburat din stol si a aterizat, in trecere, la mine pe umar. Nu, n-a fost un moment sublim, a fost un moment in care am facut pe mine de frica, nu stiam cine ma ataca.
– 2 pusti care probabil au comentat, inainte de-a trece pe langa ei, ceva gen “asteia nu i-o fi frig, ma?) – aveam pantaloni 3 sferturi, recomandati de Andrei pentru alergari pana la -10 grade. Chiar cand am trecut de ei i-am auzit, si am ghicit intrebarea “da’ nu vezi ce straturi protectoare are pe ea, ma, cum sa-i fie frig?”. Asa e, baieti, aveti dreptate. Lucrez la asta.
– 2 femei care maturau strada, in dreptul cladirii IBM, la o distanta apreciabila una de cealalta, si care aveau niste dispozitive in urechi, probabil niste casti preistorice, dar care semanau cu castile cu fir ale CIA-ului. “Unde fa, unde, ca n-o vad?” a zis una chiar cand am trecut pe langa ea, si zau daca inteleg ce urmareau. Pana la urma poate chiar erau niste agente secrete camuflate sub gecile portocalii de la Rebu.
– zeci, daca nu chiar sute, de alergatori trecand stoluri-stoluri, toti bine lucrati, toti cu 6-packs la ei pe burta, siguri pe ei, competitivi chiar si la antrenamente, pleznind de sanatate.
– Cativa parinti cu copii de 5-8 ani alergand…
– 2 mamici care alergau cu carucioarele cu bebelusi
– 2 tinerei indragostiti care alergau tinandu-se de mana, desi parea ca le e destul de greu sa se sincronizeze.
– si bineinteles pe Didina, dupa care iti poti potrivi zilnic ceasul. Daca apuci, ca trece cam prea repede. Hai Didina!