Gata in 2 minute: Mamaliga raw-vegana by Rawmazing


mbsAm ramas datoare cu reteta de mamaliga raw-vegana cu care m-am tot laudat, dar asta e… timpul nu mai are rabdare cu mine.

Craciunul, copiii, cursurile de nutritie, alergatul, ca sa nu mai vorbesc de cele 60 de zile doar cu sucuri, toate-si cer tainul de timp si energie si tastatura se umple de praf.

Trag nadejde intr-un an nou mai prietenos.

Deci, in special pentru Doamna Diana Coman – va asigur ca gustul este unul absolut identic cu cel al mamaligii clasice.

(Asta pentru ca vad ca se cer surogate de gusturi stiute reinterpretate in bucataria raw, lumii ii e frica sa incerce ceva total nou si gaseste confort in “ceva cunoscut, doar ca mai sanatos”). Bun si-asa.

– 150g grau bulgur, se pune la hidratat 12 ore ( sau de seara pana a doua zi)

– 2 lingurite turmeric

– 1 praf de sare de Himalaya

– 6 linguri ulei de germeni de porumb obtinut prin presare la rece (daca n-aveti, merge si ulei de porumb).

Se amesteca totul in blender pana se obtine consistenta dorita. Daca puneti langa o branzica de seminte de floarea soarelui cu marar si o smantanica de caju, va garantez ca legati la ochi nu veti simti diferenta fata de clasicul MBS.

E atat de buna ca noi la Rawmazing am introdus-o de doua ori in meniul lunar.

Advertisements

Vrei sa slabesti natural? Nu rata mic dejunul!


Nu din experienta cercetatorilor britanici, ci din a mea personala, cateva reguli de aur pentru a slabi frumos mancand sanatos – si foarte important pentru mine, mancand pe saturate.

Asta pentru ca dupa o coborare in picaj de la 87 la 80 de kg in doar cateva saptamani, testand noul nostru meniu detox de la Rawmazing, ma plimb pe poante pe palierul celor 80 de kg, asteptand sa treaca sarbatorile sa trec la Detox part II. Back to 69, remember?

Cum mic-dejunul e cea mai importanta masa a zilei, iaca ce aplic eu cu sfintenie, indiferent de cat de putin timp am pentru mine:

1. Mananc cat mai devreme in zi. Asta pentru ca rata metabolica e mult crescuta dimineata si e perioada optima sa pierzi greutate. Ideal ar fi ca si exercitiile fizice sa le faci tot devreme. Evident, exista un mic impediment: trebuie sa te trezesti devreme:)

2. Mananc portii mari- yupiii!. Acum, fiecare interpreteaza cum vrea acest “mare”, dar ar trebui sa fie totusi rezonabil – nu mai mult de 350 calorii, preferabil din fibre si proteine. In curentul raw-vegan teoria caloriilor nu are mare relevanta, dar totusi cred ca e un indicator bun cat sa-ti umpli farfuria. In general un bol Ikea din acela verde-praz-energizant, de 6 lei, umplut 3 sferturi, e suficient, indiferent ce-ai avea in el.

3. Mananc fibre. La carte zice minim 8 g fibre, adica spre exemplu o ceasca de fulgi de ovaz cu una de capsuni sau o banana. Se digera treptat si iti dau combustibil de-a lungul intregii zile, tinand foamea departe. Mic dejunul meu preferat, cu multe fibre, consta dintr-un avocado taiat cuburi cu un sfert de ceasca seminte de in, cateva nuci si miere. Imi ia aproximativ 2 minute sa-mi pregatesc mic dejunul (si din pacate tot asa putin sa-l mananc…)

4. Mananc zaharul dimineata. Daca iti plac dulciurile, cum imi plac mie, bine-ar fi sa le consumi dimineata. Dar si atunci cu moderatie, pentru ca pulpa subtire fara zahar se tine. Inlocuieste-l pe cat posibil cu fibre integrale si proteine de calitate, sau cu fructe. Si da, cand spun “zahar”  ma refer in general la inducitori naturali – miere, agave, sirop artar, si aproape deloc la zaharul rafinat. (desi cel de cocos e sanatos si delicios).

5. Mananc, pur si simplu! Regula de aur, nu sari peste mic dejun. Arzi mai multe calorii si te alimentezi pentru intreaga zi!

Una peste alta, eu nu cred in curele de slabire (cel putin nu in alta decat bilantul energetic care tre’ sa fie pe minus, cu conditia sa ingurgitezi mancare de calitate…). Dar cred ca schimbarile mici, sanatoase, te duc cu pasi mici acolo unde vrei sa ajungi.

Pe mine sper sa ma aduca totusi cu pasi mai hotarati 🙂

Keep in touch !

Chipsuri de kale, dovlecel si sfecla rosie – si filmul bun poate sa inceapa


kale chips

Nu stiu cum sunteti voi, dar mie mi se face pofta, din cand in cand. Mi se face pofta sa vad cate-un film bun.

Si in timp ce ma instalez comod pe canapeaua comoda din living, mi se face pofta de altele. Dulci sau sarate, dupa caz.

Se deschid de fapt baierele tututor poftelor de rontait ceva din dulapurile din bucatarie. Si nu rezist niciodata fara sa dau iama-n ele.

Cand nu gasesc nimic, tre’ sa inventez ceva – pe principiul maica-mii ca “niciodata nu-mi oboseste gura” . Chiar daca nu se referea la mancat, stia ea ce stia…

Ca atare, am testat o reteta delicioasa de chipsuri raw-vegan, pe care le puteti crantani sarguincios intre dinti pana la genericul final, fara sa va simtiti vinovati ca va indopati. Sunt absolut delicioase, sanatoase, si se fac in 2 timpi si 3 miscari (plus cateva ore de deshidratare… )

Daca nu aveti deshidrator, le puteti pune linistiti pe o coala pe calorifer, si dimineata le gasiti numa’ bune de mancat. Filme bune sa fie…

Deci, pe scurt, se ciopartesc cu simt de raspundere: un dovlecel taiat felii, eventual o sfecla rosie, si cateva frunze de kale (incepusera sa se gaseasca in Carreffour la un pret decent, insa nu le-am mai vazut recent), si se tavalesc apoi zdravan printr-un amestec in blender de :

– 1 ceasca caju (musai hidratat, minim 2 ore)

– 4 linguri zeama de lamaie

– 1 ardei rosu

– 2 linguri varf de drojdie inactiva

– sare, piper, pentru cei mai iuti de limba si un varf de chili…

Imbalsamati, scuturati de surplus, intindeti pe foaia de la deshidrator (fara mesh) – sau pe coala de ziar pe calorifer – si gata, porniti download-ul….

PS: Ca sa fie mega-crunchy, eu le-am lasat 24 de ore la deshidratat…

Daca n-aveti timp si chef sa le faceti, dati o comanda la Rawmazing, le facem la cerere pentru clienti speciali…

Secretul sta in sosuri


Primim, foarte des, la Rawmazing, critici suparate ca nu postam retetele pe net. Ne dorim, evident, sa fim si noi o mica rotita in marele angrenaj al schimbarii in bine, pe care simt ca tot mai multi incep sa o faca sau macar sa o constientizeze. De-asta ne-am apucat de treaba asta.

Ne facem zilnic nostra culpa, intre noi, ca tot amanam pornirea canalului Youtube Rawmazing, unde speram ca oricine sa poata, cu 3 minute de tras cu ochiul la noi, sa fie chef de chef in propria bucatarie.

Cu toate astea, in mintea mea se naste deseori o intrebare, pe care n-o pun suparatilor – dar pot s-o scriu, ca e mai fara adresa, e: de ce oare simte lumea nevoia sa ne traga de urechi ca nu impartasim retelele noastre – de care oricum abunda netul – dar nimeni nu cere, cand se duce la KFC, imperativ, reteta celebrului sos de usturoi, si nici nu-I trag de urechi pe cei de la McDonalds pentru ca nu pun in procente formula lu’ Big Mac ?

Imi place sa cred ca asta se intampla la noi doar pentru ca lumea percepe intr-adevar o mare diferenta intre Rawmazing si lanturile de fast-food. Dixit.

PS: Lansam curand si site-ul de retete… atunci sa va vad ce accesari va avea 🙂

si da, secretul sta in sosuri:)